1 iunie, Ziua Copilului, se apropie cu paşi repezi. Nu ne-am făcut planuri să mergem undeva în această mini-vacanţă şi nici nu ne-am stabilit vreun program încă. Cred că da, contează ce activităţi facem împreună, dar contează infinit mai mult cât de prezenţi şi de conectaţi cu ei suntem în acele momente.
De-a lungul copilăriei Mariei şi a lui Mihai, cu ocazia zilei de 1 iunie şi nu numai, am observat câteva lucuri care m-au ajutat să mă conectez cu ei şi care s-au transformat în amintiri frumoase. Le voi împărtăşi cu drag în continuare.
Indiferent ce faceţi, priveşte copilul ca şi cum îl vezi pentru prima dată
Îmi imaginez că îmi văd copiii pentru prima dată. Doar îi privesc minute în şir atunci când ei sunt cufundaţi într-o activitate care le captează atenţia. Le studiez ochii, mimica, gesturile, le sorb cuvintele. Mă uit cu atenţie cum se joacă, ce proiectează în jocul lor, ce emoţii exprimă. Curând vor fi adolescenţi şi ce mult vreau să îmi întipăresc în minte chipul lor de copil. Le zâmbesc cu mult drag atunci când ei mă suprind privindu-i. Zâmbesc şi ei fericiţi, văzând în ochii mei iubirea aceea pe care noi mamele o cunoaştem tare bine. Este însă atât de important să ne asigurăm că şi ei simt această iubire nemărginită.
Povestim despre copilăria lor de până acum
L-am întrebat pe Mihai (11 ani), cu emoţie recunosc, cum a fost până acum copilăria lui. Emoţie pentru că da, Ana de acum ar face unele lucruri diferit faţă de Ana proaspăt mămică, de acum 10-11 ani. Mirat de întrebare, ca şi cum ar fi ceva evident, mi-a zis că a avut şi are o copilărie în care se simte foarte fericit. M-a uns pe suflet răspunsul lui. Parcă mi-a şters cu un burete magic toate îndoielile pe care le am despre mine ca mamă. Am povestit despre copilăria lui, de când era mic. Ne-am amintit la ce filme se uita, ce personaje îi plăceau, ce jucării, ce îi aducea bucurie şi ce îi provoca frică. Ne-am uita şi la poze şi filme cu el mic. Apoi am făcut acelaşi lucru cu Maria. Am râs mult împreună.
Vă recomand să răsfoiţi virtual printre amintiri, alături de ei. Am retrăit parcă frânturi din copilăria lor pe care o sărbătoream.
Realizăm un “vision board” despre copilărie
Luăm o bucată de carton, desenăm un cerc şi tragem o line pe mijloc. Într-o jumătate de cerc copilul desenează momentele din copilăria sa de până acum, de care îşi aminteşte cu drag. În cealaltă jumătate, copilul poate desena ce i-ar placea să facă în anii care urmează, până la 18 ani. Pentru a-l ajuta, putem sugera diverse întrebări, precum: “ce ţi-ar plăcea să faci în următorii X ani”, “ce ţi-ai dori să vizitez”, “ce vrei să înveţi nou”, “ce ţi-ar plăcea să faci mai des/rar”.
Prin această actvitate, copiii află mai multe despre ei şi, în acelaşi timp, îşi formează o imagine mai clară cu privire la ce le-ar plăcea să experimenteze în urmatorii ani din copilăria lor.
Jurnalul copilului
Cu ocazia zilei de 1 iunie, puteţi da startul unui obicei: jurnalul copilăriei. Cei mici pot scrie în fiecare an în jurnal, cu ocazia Zilei Copilului, despre ei: pasiuni, mâncare preferată, filme preferate, prieteni, jucăria preferată, activitatea favorită, visul lor etc. Evident, de la an la an, copilul îşi va schimba din preferinţe, iar când vor fi mari se vor uita cu drag în urmă la aceste amintiri.
În jurnal, copiii pot desena, scrie, lipi fotografii sau realiza colaje. Există o mulţime de jurnale simpatice pe care le puteţi cumpăra sau puteţi crea unul acasă din foi de hârtie coloate sau albe pe care le capsaţi.
Cum arată copilăria
Un exerciţiu tare simpatic este să invităm copiii să descrie copilăria. Dacă ar fi un personaj, cum ar arăta? Dacă ar fi un animal, ce animal ar fi? Cum miroase? Cum se simte la atingere? Ce cântec ar putea fi imnul copilăriei lor? Ce mascotă ar avea? Cum ar desena-o? Ce culori ar folosi? Dacă copilăria lor ar fi o carte, ce titlu i-ar pune?
Toţi am fost copii
Am observat că cei mici sunt foarte curioşi să afle cum erau părinţii lor când erau copii. Poate pentru că aşa află că şi părinţii lor au trecut prin emoţiile copilăriei, au făcut boacăne, au fost vulnerabili, nesiguri, fericiţi, speriaţi; că am trăit şi noi toată paleta de emoţii.
Pe copiii mei, poveştile despre copilăria mea, dar şi a bunicilor şi străbunicilor îi fascinează. Ar sta o zi să îl asculte pe străbunicul lor povestind despre o copilărie grea, dar frumoasă în acelasi timp, la sat.
Povestiţi-le despre voi copiilor. Despre bunici, străbunici. Desenaţi arborele geanealogic şi povestiţi-le despre rădăcinile lor. Răsfoiţi albume. Încurajaţi buncii şi străbunicii să scrie despre copilăria lor, astfel încât generaţiile următoare să îi cunoască.
Surpize mici, ecou mare
Am primit multe cărţi cadou în copilărie. Dar îmi amintesc doar de una. Pe prima pagină, mama scrisese: “pentru copilul meu bun, Ana”.
Micile surprize pe care le facem copiilor sunt de nepreţuit. De 1 iunie, le putem lăsa o dedicaţie pe un bileţel la micul dejun, putem să le umplem camera cu baloane, iar pe fiecare balon le scriem ceva despre ei. De asemenea, putem să le pregătim o surpriză (fie că este cadou sau experienţă) şi să îi lăsăm să o descopere cu ajutorul unor indicii.
Ai mei se bucură cel mai tare când le las bileţele unde scriu: “îmi place mult de tine” sau “mi-a plăcut mult ziua asta, cu voi”. Pe bileţel mai desenez lucruri care ştiu că le plac.
Despre alte idei de mici surprize pe care le putem face copiilor, puteţi citi aici.
Ziua în care nu spunem nu 😊
Ziua în care părinţii nu au voie sa spună “nu” rămâne în istorie 😊 Puteţi să încercaţi experimentul de 1 iunie. Evident, este important să setăm regulile de la început. La noi regula este ca nu spunem “nu” la toate propunerile lor de joacă, precum şi idei de meniu pentru întreaga zi.
Zi de sărbătoare
Este zi de sărbătoare. Aşadar, să sărbătorim cum se cuvine! Împreună cu cei mici putem pregăti un tort cu ingredientele lor preferate. Din diverse foi colorate facem coifuri de petrecere sau alte obiecte de sărbătoare. Când totul este gata, începe petrecerea! Pe rând toată lumea este DJ şi îşi alege melodiile preferate. Când Maria şi Mihai erau mai mici, aveam un obicei. Cel care alegea melodia (de obicei erau melodii de copii antrenante) era primul dintr-un şir indian. El făcea mişcările de dans, iar restul îl urmau. O altă variantă este jocul video “Let’s Dance”. Găsiţi şi pe YouTube multe melodii din joc unde trebuie să imiţi mişcările personalelor. Se lăsa cu tare multă distracţie de fiecare dată.
Ziua tuturor copiilor
Ziua Copilului este o bună ocazie să le vorbim despre copiii din toată lumea. Prin împărtăşirea poveştilor altor copii, îi putem ajuta să înțeleagă că nu există un singur mod „corect” sau „normal” de a fi și de a trăi. Astfel, îi vom învăța să fie toleranți și deschiși către diferențele culturale.
Odată ce copiii noștri învață despre obiceiurile și stilul de viață al altor copii, îi putem încuraja să găsească puncte comune și să aprecieze diversitatea. Ei pot descoperi că, în ciuda diferențelor culturale, toți copiii se bucură de joacă, prietenie și dragoste, și că avem mult mai multe lucruri în comun decât ni se pare la prima vedere.
Pentru copiii mici, găsiţi aici un scurt video educativ.
Gesturi de bunătate
Ziua Copilului este o ocazie minunată nu doar pentru a primi, ci și pentru a oferi. Învățarea copiilor noștri să facă mici surprize și gesturi de bunătate către frați, prieteni sau chiar către alți copii necunoscuți în parc poate fi o modalitate excelentă de a dezvolta generozitatea și empatia în sufletele lor. De asemenea, o felicitare personalizată poate fi o altă surpriză minunată.
Micile surprize pe care copiii le pot face pot lua diverse forme. Ei pot crea obiecte craft confectionate de mână, cum ar fi brățări, inimioare din hârtie sau desene speciale, pe care le pot oferi cu drag. Aceste gesturi deosebite îi învață să își folosească creativitatea și abilitățile manuale pentru a face pe cineva fericit și pentru a exprima recunoștință sau afecțiune.
Copilul din noi
În fiecare adult e un copil mic, ascuns, uitat sau preţuit. Astăzi, să ne amintim de el, să îl sărbătorim şi să îi spunem că îl preţuim şi îl iubim. Şi poate îi facem un mic cadou. Ceva ce îi plăcea să facă sau ceva ce îi plăcea să audă. Putem să împărtăşim asta cu copiii noştri. Când ei văd că noi ne preţuim, preiau acest comportament şi învaţă să se preţuiască la rândul lor.
Suntem buni la a pregăti surprize pentru alţi. Suntem oare la fel de pricepuţi când e vorba de noi? Ce vorbă bună ai putea să îţi spui ţie, copil?
Sper ca aceste idei să vă aducă zâmbete şi emoţie acasă, dacă alegeţi să le încercaţi. Indiferent ce alegeţi să faceţi, fiţi acolo cu totul. Ei simt asta.
La mulţi ani tuturor copiilor, mici şi mari!