Imi amintesc si acum, dupa un sfert de veac, ca si cum ar fi fost ieri. Bucuria aia nemarginita, fara griji ma face sa rad si acum cu gura pana la urechi, iar inima sa imi bata mai repede.
Mai tineti minte cat de mult timp aveam pentru joaca cand eram mici? In lipsa after-school-ului, a tabletelor, a cluburilor optionale sau a nenumaratelor cursuri care exista acum, copiii nu aveau mare lucru de facut ….decat sa se joace; singuri sau impreuna, cu copiii de la bloc sau vecinii din satul bunicilor. Si ce bine era!
Nu vreau sa imi imaginez cum ar fi aratat copilaria mea fara joaca. Multa joaca. Ore intregi. Libertate. Bucurie. Lumea era a noastra si timpul avea alt ritm. Mai lent. Mult mai lent.
Din pacate insa, tot mai multi din copiii de astazi nu mai au acest privilegiu, sau mai bine spus, acest drept.
Intr-o lume in care terminam orele de munca tarziu , copiii ajung acasa dupa-amiaza sau seara, obositi de atatea activitati. Cu siguranta, sunt si activitati utile, dar structurate, cu reguli, care pun in permanenta presiune pe copil.
Nu spun ca este rau sa inscriem copiii la after school sau diverse cursuri. Insa trebuie sa existe un echilibru. Joaca este esentiala pentru dezvoltarea psihica si sociala a copiilor. Atat joaca individuala sau cu altii (parinti, frati, prieteni). Ambele dezvolta fantastic abilitatile cognitive si emotionale.
Va propun ca de fiecare data cand vrem sa mai inscriem copilul la un curs sa avem in vedere urmatoarele:
In fiecare zi, copilul are nevoie de timp pentru joaca. Are nevoie sa se simta liber si in pozitia de a face el regulile. Tabletele si telefonul mobil nu se incadreaza aici.
Sa-i inscriem la cursuri care le plac. Astfel ii ajutam sa se dezvolte in zona unde se afla si pasiunea lor. Si ce poate fi mai frumos ca intr-o zi jobul lor sa fie sinonim cu pasiunea lor.
Chiar este necesar? De fiecare data cand alegem sa inlocuim timpul liber de joaca al copilului cu un nou curs, sa ne intrebam „ce e mai bine pentru copil?” sau „ii mai ramane timp liber”? Noi, oamenii mari, avem nevoie de timp liber sa facem ceva fara sa ne zica cineva cum. Copiii cu atat mai mult.
Sa vorbim deschis cu ei despre activitatile la care ii inscriem. Sa ii intrebam ce parere au, daca le place, cum putem sa ii sprijinim sau ce le-ar placea sa faca. Putem sa ii ducem la o ora sa vada despre ce e vorba, inainte de a lua o decizie pe termen lung. Vor vedea ca ne pasa de parerea lor. Mai mult, le vom arata ca astfel de decizii nu se impun ci se discuta.
Sa fim flexibili. Copiii au perioade mai grele. De exemplu, Mihai e mult mai obosit joi sau vineri sau inainte de vacante. Fiecare copil are ritmul si perioadele sale. Este bine sa tinem cont de ele. Cand au nevoie de mai multa liniste, sa le-o dam.
Joaca este in genele noastre. Copiii asa invata. Asa se dezvolta. Prin joaca. De cand lumea. Prin joaca individuala invata sa petreaca timp cu ei insisi si ca nu este nevoie de lucruri exterioare pentru a te simti bine; iar joaca cu ceilalti dezvolta empatia, inteligenta emotionala, colaborarea, negocierea, luarea deciziilor si, uneori, gestionarea unor frustrari.
De multe ori insa, din dorinta de a avea succes in viata (cum definim fiecare din noi succesul), ii inscriem pe copii la multe activitati extra curiculare. Sa fim siguri ca se vor diferentia, intr-o piata atat de competitiva. Insa acesta a devenit din pacate noul normal pentru multi copii. Diferenta o vor face cei care gasesc un echilibru si lasa timp copiilor si pentru joaca nestructurata. In acea stare de bucurie si libertate, copilul invata cel mai bine si cel mai placut.
Este un drept al copilariei. Sa-i dam Cezarului ce este al Cezarului.
Photo by Jelleke Vanooteghem on Unsplash.com