Creativitatea este un atu. Ne naştem cu o mare curiozitate însă, din păcate, pe măsură ce creştem, dacă nu este cultivată, curiozitatea se estompează. Învăţăm că cei mai mari decât noi ştiu răspunsul la majoritatea întrebărilor noastre iar la şcoala nu suntem suficient de mult încurajaţi să creăm, să regândim lucruri, să punem întrebări, să oferim noi perspective.
Creativitatea este susţinută de convingerea că nu renunţăm la prima greşeală. Aşadar, este tare important ca părinţii şi profesorii să încurajeze copiii să nu renunţe la primul eşec.
Putem face multe lucruri prin care să încurajăm creativitatea copiilor şi curiozitatea lor nativă. Mai jos găsiţi câteva idei, pe care le puteţi pune uşor în practică, acasă.
1. Puneţi întrebări
Când copilul vă adresează o întrebare, în loc să îi răspundeţi imediat, întrebaţi-l: “dar tu ce crezi?”, “tu ce părere ai”, “tu cum ai face?”, “ce te-ar ajuta să rezolvi situaţia?”, “de ce ai nevoie să afli răspunsul?” În felul acesta, copilul înţelege că perspectiva lui este importantă şi este încurajat să gândească în soluţii, să vină cu idei.
Poţi aplica această tehnică oricând, nu numai când primeşti întrebări de la el. Spre exemplu, dacă îl vezi că a făcut ceva inedit, îl poţi întreba cum i-a venit această idee ingenioasă. Copiii sunt foarte bucuroşi să povestească adulţilor despre ideile lor bogate. Atunci când văd interesul nostru, se simt încurajaţi să creeze mai departe. Poţi găsi aici o serie de întrebări interesante pe care le poţi adresa copilului tău.
Am avut norocul, în copilărie, să fiu parte din experimentul domnului profesor Zaica alături de alţi copii de la liceul Tonitza. Astfel, o data pe săptămână, primeam un set de întrebări, despre orice: “de ce există copaci?”, “cât sare sarea?”, “ce este respectul”, “de ce visăm?”. Aveam de răspuns la ele, însă fără a oferi răspunsul evident, în caz că era unul. Dacă la început aproape toţi răspundeam cu “nu ştiu” sau din răspunsurile învăţate de la părinţi, ulterior am învăţat să ne exprimăm propriile gânduri. Uitându-mă acum în urmă, îmi dau seama că aceasta a fost una din experienţele care au contat foarte mult pentru mine în ceea ce priveşte creativitatea şi înclinaţia de a căuta mereu soluţii şi noi perspective.
2. Inventaţi jocuri împreună şi creaţi propriile invenţii
Copiii au atât de multă imaginaţie încât vor fi foarte încântaţi să inventeze propriile jocuri. Daţi-le o foaie de hărtie pe care să deseneze varianta lor de “Piticot”, cu provocările alese de ei. Sau să deseneze următoarele cărţi pentru Dixit cu care să jucaţi. Şi, de ce nu, să inventeze un joc de la zero, aşa cum îşi imaginează ei jocul ideal.
O provocare foarte simpatică este să creaţi diverse jucării din lucruri pe care le aveţi la îndemână, prin casă: cofraje de la ouă, sticle de plastic, cutii de lapte, diverse ambalaje din carton, sfoară, ambalaje de la iaurt, paie, farfurii de carton, cârlige de rufe etc. Lăsaţi copilul să conducă jocul şi să creeze ce îşi imaginează el. Pentru noi s-ar putea să nu aibă mult sens, dar pentru ei ar putea fi creaţia perfectă. Ai mei au creat ultima dată o navă spaţială dintr-o cutie de cereale, din care atârnau multe sfori. Fiecare sfoară era o super-putere a extratereştrilor pe care o activau la nevoie. Mi-au explicat, cu mare entuziasm, ce reprezintă fiecare sfoară 😊 E incredibil dacă îi ascultăm cum fiecare lucru are o poveste pentru ei.
3. Faceţi o carte sau rescrieţi o poveste
Copiii mai mari pot scrie şi ilustra prima lor carte. Se vor distra alegând subiectul cărţii şi personajul principal, precum şi aventurile prin care acesta trece. Când se simt în control şi liberi să îşi dea drumul la imaginaţie, copiii nu au limită. Mai mult, aceste modalităţi libere de exprimare îi ajută, pe lângă dezvoltarea creativităţii, să îţi exprime emoţiile reprimate.
Dacă aveţi copii mai mici, după ce le citiţi o poveste îi puteţi întreba ce le-a plăcut cel mai mult, ce nu le-a plăcut, ce ar fi făcut ei altfel în locul personajului, cum s-ar fi putut termina povestea în alt fel, care a fost mesajul principal etc.
4. Jucaţi “Spune o poveste”
Decupează diferite imagini din reviste sau printeaza imagini cu diverse obiecte, peisaje, activităţi, animale şi persoane şi apoi amesteaca-le într-un bol. Fiecare jucător extrage 3-5 bileţele (depinde cât de complex vrei sa faci jocul). Cu imaginile extrase, fiecare trebuie să creeze o poveste care sa le includă. Jocul este foarte distractiv atunci cand extragi imagini fara nicio legatură între ele. Jocul dezvoltă mult creativitatea copiilor precum şi limbajul.
5. Înlocuieşte “nu se poate” cu “hai să vedem ce opţiuni avem”
“Hai să vedem ce opţiuni avem” oferă o nouă perspectivă. Când copilul spune că nu poate ceva, ajută-l să vadă că nu poate încă sau nu poate în felul acesta, dar se poate gândi la alte modalităţi. Ia o foaie de hârtie şi învaţă-l să îşi noteze ideile care îi vin (brainstorming) sau scrie-le tu, dacă el este prea mic. Când aţi terminat de adunat toate ideile, mai treceţi o dată prin ele şi copilul poate alege ce soluţie vrea să încerce. Nu îl influenţa şi nu îţi impune părerea.
De multe ori o idee rămâne o simplă idee, dacă nu este pusă în practică. Chiar şi noi adulţii avem multe idei bune, pe care le omorâm din faşă cu gândurile noastre critice: “nu va merge”, “degeaba încerc”, “nu am timp” etc. Haideţi să le insuflăm copiilor şi să ne reamintim şi noi să dăm o şansă ideilor noastre, adică să le punem în aplicare.
6. Învaţă-l că greşeala este firească
Mulţi copii renunţă în momentul în care dau de primul eşec. Asociază eşecul cu imaginea de sine şi cred despre ei că nu sunt suficient de buni sau deştepţi ori le este teamă că vor fi criticaţi. Cu toate acestea, învăţarea, creativitatea se bazează pe procesul de încercare-eroare. Vedem ce nu funcţionează şi încercăm noi variante până funcţionează. Când copiii înţeleg acest lucru, se simt încurajaţi să încerce din nou, iar stima lor de sine nu este afectată negativ de un eşec. Le putem spune: “Nu ai reuşit încă. Ce ai putea face diferit? Ce variante ai mai putea încerca? Vrei să ne gândim acum sau să luăm o pauză acum? O pauză ne ajută să vedem lucrurile altfel.”
Puteţi să le citiţi poveştile marilor inventatori sau oameni importanţi care au făcut mari descoperiri şi să le arătaţi cât de multe greşeli au făcut şi nu au renunţat, înainte de a crea/ descoperi ceva.
7. Nu criticaţi ceva ce a creat copilul, oferţi feedback specific
Critica omoară creativitatea copiilor. Şi noi, adulţii, suntem afectaţi de critică. În schimb, oferiţi feedback cât mai specific: “îmi place cum ai combinate culorile”, “am văzut că nu ai renunţat când ai dat de greu la matematică”, “foarte interesant cum te-ai gândit să construieşti scările la casa ta din carton, nu m-aş fi gândit la asta”.
Dacă ceva ce copilul şi-a propus să facă nu a ieşit, atunci reiteraţi ideea că greşeala este firească. Daţi-le exemple când şi voi aţi greşit. Pentru ei contează mult să audă că părinţii nu sunt perfecţi şi că acest lucru este în regulă. Nici ei nu trebuie să fie. Suntem oameni şi greşeala este umană. Apreciaţi efortul copilului şi nu rezultatul.
8. Joacă liberă, nestructurată
Joaca liberă, nestructurată este momentul în care copiii îşi folosesc cel mai mult creativitatea. De aceea, este tare important ca, în fiecare zi, copiii să aibă timp de timp liber în care se pot juca în voie. Din păcate, programul copiilor este prea încărcat de cele mai multe ori. Au şcoală, cluburi, meditaţii, timp de ecran, timp de citit şi gata, ziua a luat sfârşit. Joaca liberă, nestructurată este nu numai un drept al copilului, ci şi o nevoie. Prin joacă, pe langa faptul că se relaxează şi îşi exprimă emoţiile reprimate de peste zi, copiii învaţă, creează, dau frâu liber imaginaţiei, testează, încearcă, gândesc, interpretează diverse roluri.
Nu de puţine ori, copilul de azi, dacă are puţin timp liber, nu ştie ce să facă cu el. Se plictiseşte şi plânge că vrea să petreacă timp în faţa ecranului. Pentru că nu ştie să se joace. La un moment dat însă, dacă ştie că nu există varianta ecran, după ce va protesta o perioadă de timp, va începe să se joace. Va descoperi că se poate distra şi singur. Ceea ce este extrem de important pentru el. Lăsaţi-l să creeze corturii, baze, OZN-uri etc. Dacă îi place să picteze pereţii, cumpăraţi autocolant special pentru aşa ceva şi lipiţi-l pe un perete unde îşi poate exersa creativitatea.
9. Creează experienţe
Priviţi cerul împreună. Ce forme au norii? Seara uitaţi-vă la stele şi imaginaţi-vă ce poate fi mai departe de ce vedem. Încurajaţi copilul să picteze liber, să cânte, să danseze cum simte, să alerge prin iarbă, prin noroi, prin bălţi. Sa fie liber. Să vadă ce îi place şi ce nu. Să îşi urmeze visele, pasiunile. Lăsaţi-l să citească despre ce îi place. Creaţi o reţetă proprie de mâncare, creaţi o ţinută vestimentară, imaginaţi-vă hainele din viitor, maşinile din viitor, avioanele şi încercaţi să realizaţi o machetă. Pentru copiii mici, experienţele senzoriale sunt foarte importante. Cu cei mai mari, puteţi realiza diverse experimente.
10. Rotiţi jucăriile
Lasaţi copiilor mai puţine jucării la îndemână şi mai multe resurse necesare pentru a crea, a experimenta. Jucariile şi cărţile pot fi rotite, astfel încât copiii să îşi păstreze interesul pentru ele. Pe lângă jucării, le putem lăsa la îndemâna diverse obiecte din care pot crea: foi albe şi colorate, creioane, foarfecă de copii, lipici, sfoară, sticle de plastic, ambalaje de la iaurt etc.
De asemenea, putem crea diverse zone de interes în casă: zona de construcţie, zona de artă, zona de citit, zona de natură unde putem pune crenguţe, frunze. În fiecare săptămână este recomandat să reîmprospătăm zonele tot pentru a le menţine interesul viu.
Creativitatea şi curiozitatea vor fi unele din cele mai importante calităţi ale adultului de mâine. Ele vin la pachet cu încrederea că stă în puterea noastră să schimbăm ceva, să facem lucrurile mai bine, să găsim soluţii, să creăm. Cât de mare nevoie este de astfel de oameni! Oameni care nu renunţă, care aduc noi perspective, care au încredere în ei, care au curaj. Copiii noştri sunt creativi. Să nu le tăiem aripile ci să îi ajutăm să zboare cu ele acolo unde îi duce pasiunea, curiozitatea şi inima.