Motocicleta asta mica este „Dudu”. Iar tricicleta asta rapusa de vant si ploaie este „Calul”.
Il intreb pe Mihai de ce „Dudu”? „Hai mai mami, pentru ca face du-du-du cand merge, cum de ce?!” se uita el mirat ca am pus o intrebare cu un raspuns asa evident. La Cal m-am prins. Cu tricicleta asta vine Maria de la gradinita ca o printesa mandra de la castel.
Acum mai bine de 3 ani mi-am propus sa notez undeva toate cuvintele inventate de ei. Iata cateva memorabile:
1. Polisanic = care te face fericit (si ce fericita eram eu cand imi spuneau mama polisanica)
2. Frumos = funos (Maria) sau muios (Mihai)
Cu „muios” am avut mult de tras. Trebuia sa explic fiecarui parinte ca e de bine cand Mihai ii spunea copilului sau ca e „muios”.
Am scris o vreme. Dar nu m-am tinut. Acum nu imi mai amintesc chiar toate cuvintele si imi e dor de ele. Weekendul asta cred ca ma asez la calculator si incerc sa imi amintesc cat mai multe si sa le notez. Mai mult, vreau sa scriu si despre activitatile lor preferate, prietenii lor, farsele cele mai nastrusnice. In fine, tot ce le marcheaza copilaria. Chiar si de „dansul spaghetelor”, cand copiii mei dau drumul la muzica, isi dau jos pantalonii si danseaza in chiloti prin casa. Cand erau mai mici, dansau chiar in fundul gol.
Te sfatuiesc si pe tine sa scrii despre copilaria lor. Exista si albume de cumparat pe care le poti completa (albumul bebelusului) sau pur si simplu poti scrie tu unul.
Timpul trece si, intr-o zi ce acum pare departe, la o masa de Craciun, vom citi despre lucrurile astea impreuna cu ei. Vom rade cu totii cand nepotii nostri ii vor intreba „asa ai zis, mami?” sau „asa ai facut, tati?”. Va fi tare muios si toti vom fi polisanici!