La mulţi ani mie

Ieri a fost ziua mea. Am petrecut-o cu oamenii cei mai apropiaţi sufletului mei, familia mea.

La un moment dat, Mihai şi Maria aproape în cor: “Mami, vrem o poză cu tine când erai mica!” Le arăt un album. Bucurie mare pe ei.

Eu mă opresc însă la o poză. Din ea, o fetiţă mică se uită cu ochii mari la mine. Oare, dacă i-aş putea vorbi din viitor, ce i-aş spune?

Întrebarea a rămas cu mine până târziu.

După ce toată casa adormise, am luat o foaie de hârtie. Încă se simţea în aer mirosul de şampanie, de tort, de lumânări. Miros de sărbătoare, de oameni dragi, de bucurie.

Mă uit la foaia de hârtie şi îmi dau seama că, înainte de a-i spune ceva, aş lua-o în braţe şi aş ţine-o strâns. Minute bune în şir. Pentru că ştiam ca o voi răni uneori; că în loc să o încurajez îi voi spune ce nu poate să facă.

Abia apoi i-aş putea spune ceva. Să ma ierte şi să ştie că este iubită, apreciată, acceptată.

I-aş spune să aleagă mereu bunătatea. Să nu îi judece pe alţii pentru că niciodată nu ştim ce este în cartea vieţii altui om. Vedem doar coperta sau cel mult primele pagini.

I-aş zice că iubirea şi iertarea vindecă enorm. Să iubească cu toată inima. Să viseze, să alerge desculţă, să danseze în ploaie, să nu renunţe la vise. Să nu îşi piardă pe drum pofta de joacă, râsul cu poftă, bucuria de a trăi.

I-aş spune să aibă încredere în ea. Să fie autentică. I-aş zice să nu îi fie frică de greşeli, căci din ele va învăţa. Să aibă curaj.

I-aş zice că este în regulă să crească.

I-aş vorbi de ce contează cu adevărat, să nu piardă timp cu lucruri cu lucrurile mărunte.

Gândurile veneau cu o viteză cu care creionul nu putea ţine pasul. Mă opresc. Dar oare ar înţelege dacă i-aş spune toate astea? Sau ar ajuta-o? Poate frumuseţea constă tocmai în a le descoperi singură.  Împăturesc coala de hârtie şi o pun în sertar. Mai vedem mâine.

Privesc fotografiile copiilor mei de pe birou şi zâmbesc. Privesc apoi poza mea de la 2 ani. “Copilă dragă, ţi-ar plăcea să vezi ce darnică va fi viaţa cu tine şi câte vei realiza. Ai fi tare mândră!”

Sting lumina. E deja prea târziu. O lumină însă rămâne aprinsă. În suflet. La mulţi ani mie! îmi zic.