Ca şi părinţi ne dorim să cultivăm bunătatea, generozitatea şi empatia în rândurile copiilor noştri. Când vor fi puşi într-o situaţie în care ar putea ajuta pe cineva, am vrea să o facă. La fel, când copilul nostru se va afla într-o situaţie dificilă şi va avea nevoie de ajutor, ne-am dori ca cei din jur să îl sprijine. Aşadar, cum îi învăţăm pe copii să fie buni şi generoşi?
Imaginaţi-vă un copil care se alătură unei clase de mult timp formată, la mijlocul anului şcolar. Cu siguranţă, am vrea ca noul elev să fie primit cu căldură de colegii săi. Să nu îl marginalizeze, ci să îl integreze. Să nu râdă de el dacă este mai timid, ci să se pună în locul său şi să înţeleagă cum se simte respectivul copil, într-un loc nou, înconjurat de oameni noi.
Vestea bună este că empatia şi bunătatea se învaţă. Copiii învaţă la început prin imitarea comportamentului celor jur. Cei mici vor observa cum ne comportăm cu ei, cu cei din jurul nostru, dacă ajutăm atunci când putem, dacă judecăm şi criticăm sau nu alţi oameni în lipsa lor, dacă ne pasă de mediul înconjurător, dacă luăm atitudine când ceva ne place sau nu, cum o facem, dacă vorbim cu respect sau nu şi lista ar putea continua. Prin umare, noi parinţii avem o mare oportunitate dar şi responsabilitate să îi inspirăm pe copii prin atitudinea şi comportamentul nostru.
Pe lângă exemplul propriu, care este cel mai important, iata mai jos sunt câteva idei prin care putem cultiva empatia, bunătatea şi generozitatea la copiii noştri.
1. Povestim cu ei despre empatie, bunătate şi generozitate
Când faci un bine cuiva simţi la rândul tău o bucurie interioară. Poate fi o vorbă, un gând, un gest, o mobilizare sau simpla prezenţă şi disponibilitate de a asculta pe cineva. Când noi dăruim ceva, primim înapoi bucuria de a fi ajutat pe cineva.
Putem să îi rugăm pe copii să îşi amintească un moment când au primit un ajutor şi cum s-au simţit în acel moment. Dar când ei au ajutat pe cineva? Pe cei mai mici, îi putem ruga să deseneze cum s-au simţit, fiindcă uneori le este mai uşor să exprime prin desen ceea ce simt.
Putem încuraja copiii să povestească zilnic despre o faptă bună pe care au făcut-o în ziua respectivă. Apoi despre cineva care le-a făcut ziua mai bună. Astfel, ei vor realiza puterea faptelor bune şi vor tinde să le repete.
2. Ne tratăm copiii cu căldură, empatie şi respect
Cum îi tratăm noi pe ei, aşa îi vor trata şi ei pe alţii, la rândul lor. Şi aşa se vor trata şi pe ei înşişi. E greu să continuăm să ne tratăm copiii cu căldură şi să le vorbim frumos când ei ţipă la noi sau au un tantrum. Dar modul cum gestionăm de obicei crizele lor de furie îi învaţă cum să gestioneze conflictele cu alte persoane.
Dacă noi suntem deschişi să ne punem în locul lor, să facem eforturi să înţelegem ce simt, de unde vine furia, să le fim alături în furtuna de emoţii, să îi ghidă cu multă răbdare şi căldură iar când se vor calma să îi ascultăm, atunci îi vom învăţa multe despre empatie.
3. Vorbim despre emoţii ca despre ceva firesc
Este important să îi învăţăm pe copii să privească emoţiile ca pe ceva firesc. Nu suntem răi pentru că simţim furie sau ură. Emoţia este o reacţie pasageră, subiectivă la un stimul. Conştientizarea si acceptarea emoţiei (fără a o cataloga ca bună sau rea) o face să îşi piardă treptat din intensitate. Putem să le spunem copiilor să îşi imagineze emoţia ca un tren care trece prin faţa lor. Uneori este mai lung, alteori mai scurt; uneori trece repede ca un tren rapid şi face mult zgomot, alteori încet ca un tren personal.
Din păcate, mulţi copii nu sunt lăsăţi să îşi exprime emoţiile. Astfel, aceşti copii cred că emoţiile lor sunt ceva greşit şi rău, prin urmare ei sunt răi.
Copilul poate plânge, poate să îşi exprime în cuvinte supărarea sau să nu fie de acord cu ceva. Limitarea se face asupra comportamentului. Nu putem lăsa un copil care simte furie să lovească un alt copil. Îl luăm în braţe şi, cu căldură, stăm lângă el până când se linişteşte şi putem vorbi cu el despre cum se simte.
4. Jocuri despre emoţii
Un joc tare util prin care copiii înţeleg emoţiile este următorul: desenăm feţe reprezentative pentru cât mai multe emoţii şi apoi le decupăm. Pe rând, părintele şi copilul trag câte o emoţie şi trebuie să povestească o situaţie când s-au simţit aşa şi ce au făcut. Celălalt jucător trebuie să ghicească despre ce emoţie este vorba. Copiii se simt uşuraţi să afle că şi părinţii lor simt teamă, furie, invidie etc.
Există şi jocuri cu şi despre emoţii care se găsesc de cumpărat . Unul care nouă ne-a plăcut este “Cutia mea cu emoţii”.
De asemenea, putem citi împreună cu ei cărţi despre fapte bune sau diverse parabole care încurajează generozitatea şi altruismul.
5. Ne folosim de situaţiile zilnice pentru a-i învăţa empatia
Fiecare zi ne oferă ocazii să le cultivăm empatia copiilor. Să luam un exemplu concret: sora mai mica vrea să se joace cu fratele mai mare. Acesta o refuză în repetate rânduri, pentru că vrea să se joace singur. El îi spune: “nu am chef de tine”. Sora lui îi trage cartea din mână şi îi rupe coperta. Fratele se abţine să o lovească dar ţipă la ea avertizând-o că nu vor mai juca împreună niciodată pentru ce i-a făcut.
Dacă ne menţinem calmul, aşteptam să treacă furtuna emoţională dintre ei (uneori poate dura ceva), îi ascultăm pe rând pe fiecare din ei şi le vorbim cu căldură, putem la un moment dat să îi rugăm să se pună unul în locul celuilalt. Astfel, fratele ar putea realiza ca sora lui nu s-a simţit tocmai bine când i-a răspuns că nu are chef de ea, iar sora lui ar putea înţelege că fratele ei era bucuros să petreacă timp singur.
De asemenea, când îi auzim spunând ceva nepoliticos, îi putem ruga (când suntem doar noi cu ei) să îşi imagineze ce a simţit respectiva persoană când a auzit acele cuvine. Iar când fac o faptă bună, putem exclama: “îţi dai seama ce bine s-a simţit azi sora ta când învăţa să meargă cu trotineta şi tu ai încurajat-o!” Este foarte important să observăm şi momentele bune, sau mai ales momentele bune. Este o vorba a lui Dr. Ivan Joseph care îmi place teribil: “Catch them when they are good”. Astfel, vor fi buni nu că trebuie, ci pentru că le vine din interior.
6. A fi bun nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare
A fi bun şi a avea compasiune implică şi să fim buni cu noi înşine. Uneori uităm asta şi uităm să îl învăţăm şi pe copil asta.
Nu poţi fi bun cu alţii dacă nu eşti bun cu tine. Mai mult, uneori suntem în situaţia de a spune sau face ceva ce pe unii îi va deranja. Asta nu înseamnă că nu mai trebuie să ne spunem punctul de vedere su nu mai facem respectivul lucru. Ba da, dar contează cum o facem: vorbind cu respect. Vor să îl pupe toate rudele pe copil iar el nu vrea? Copilul trebuie să ştie că poate oricând spune “Te rog să nu mă mai pupi, căci nu îmi place să fiu pupat. Putem da noroc în schimb!”
Pentru a învăţa copilul acest lucru, puteţi exersa acasa prin punerea în scenă a unei piese de teatru cu jucării. Părintele alege jucăria care îi va cere celeilalte jucării (a copilului) să facă anumite lucuri care nu îi plac. Copilul va învăta să refuze, politicos, să îşi susţină punctul de vedere să propună soluţii de câştig reciproc.
La noi vulpea a cerut găinii sa fie de acord să se lase mâncată (copilul avea Găina). Vulpea s-a plâns că este flămândă, că nu a mai mâncat de zile bune, că moare de foame dacă găina nu se lasă mâncată. Găina (copilul) poate spune vulpii că nu este în regulă ce îi cere, chiar dacă este foarte flămândă.
7. Vedem partea bună din noi şi din alţii
Trăim într-o lume în care predomină criticile. Vedem mult mai uşor partea negativă la oameni, decât cea pozitivă. Ne este mai la îndemână să criticăm pe cineva decât să îl felicităm sau să îl încurajăm.
Dacă am reuşi să creştem o generaţie al cărei impuls nu este să găsească nod în papură, lumea ar fi foarte diferită. Critica altuia vine dintr-o lipsa de încredere şi stimă de sine scăzută.
8. Ritualul de mulţumire
La finalul fiecărei zile, la cină sau înainte de culcare, fiecare membru poate să mulţumească pe rând celorlalţi membri ai familiei pentru ceva pentru care le este recunoscător. Este un mod foarte frumos prin care se poate încheia seara în familie, într-o atmosferă pozitivă, cladă. Copiii sunt de obicei încântaţi de acest ritual.
Dacă vi se pare prea des pentru familia voastră, puteţi să vă faceţi acest obicei la final de săptămână.
9. Fapte bune
Putem să îi implicăm pe copii în diverse acţiuni: să doneze jucării pentru alţi copii, să participe la acţiuni de mediu, să ajute un animal etc. De asemenea, cu cât cresc, pot iniţia o acţiune la şcoală sau în comunitate, pot alerga la un maraton de copii pentru o cauză nobilă, pot alege să demareze o petiţie. Important este să nu îi forţăm. La început ne pot urmări pe noi şi cand vor se pot implica şi ei. Copiilor le place să vină cu idei.
Când mai cresc, pot fi voluntari pentru o cauză în care cred.
Stă în puterea noastră să cultivăm empatia şi bunătatea în copiii noştri, fără a le eclipsa curajul de a spune ceea ce simt şi gândesc, dar a o face cu respect; o lume în care predomină aprecierea şi nu critica. Cu cât mai mulţi copii sunt crescuţi aşa, cu atât va fi o lume mai bună. Momentan însa este o lume pe care o visăm pentru copiii noştri. Însă fiecare dintre noi, în calitate de părinţi, putem contribui ca ea să devină mai aproape de realitate.
Sursă foto: Simon Ray on Unsplash