Copiii cresc prea repede. 7 ani de Mihai

Astazi este despre tine, Mihai. Cand au trecut 7 ani?

Parca ieri te tineam pentru prima data in brate. Imi amintesc fiecare moment ca si cum ar fi astazi. Primul tau zambet, primul cuvant, prima data cand ai mers, dar si cand ai cazut. Am avut norocul sa fiu acolo si sunt tare recunoascatoare pentru asta.

Am atatea sa iti spun, ca as scrie saptamani intregi despre experienta de a fi mama ta. Asa ca ma voi rezuma la un singur cuvant: multumesc! Multumesc Mihai pentru ca in 7 ani am invatat infinit de multe de la tine. Am avut ocazia sa ma regasesc pe mine insami; sa descopar parti bune de care nu stiam, cat si parti mai putin bune. Si, odata constientizate, am avut sansa sa vindec parte din ele si sa devin un om mai bun. Mai bun cu mine si cu cei din jur.

Iti multumesc, Mihai, pentru ca datorita tie am invatat ce inseamna iubirea neconditionata, iubirea pura, de mama, dar si iubirea totala pe care ti-o poate purta un copil.

Au trecut 7 ani din calatoria noastra, 7 ani minunati. Cand ti-a fost frig te-am acoperit cu aripile. Am zburat cu tine in brate. De astazi insa, asa cum mi-a zis o buna prietena, eu si tatal tau vom fi vant pentru aripile tale. Pentru ca deja ti-au crescut si tie aripi.

As schimba ceva daca as putea da timpul inapoi? Da, te-as tine mai mult in brate. Mult de tot. As dormi mai des langa tine. Te-as privi mai mult cand dormi.

Stau acum in camera ta si zaresc pe dulap un catel stingher. Este Patrocle, prima ta jucarie. Nu te-ai mai jucat de mult cu el. Dar el sta acolo si in fiecare seara iti vegheaza somnul, stie ca esti bine. Iar tu, tu il iubesti pe Patrocle mai presus de orice jucarie. Nu ai renunta vreodata la el. Zambesc. Mai devreme sau mai tarziu ajungem si noi parintii ca Patrocle.  O alta lectie pe care un parinte trebuie sa o invete atunci cand vine momentul. Sa nu traim prin copilul nostru, sa il lasam sa fie el;  sa nu cream o copie a lui, ci sa il lasi sa devina un om cu valorile, convingerile si pasiunile sale.

Ajungem in alt port in calatoria de parinte. Cu emotii si nerabdare, il iau pe tatal tau de mana, si pasim increzatori. Ne asteapta experiente noi. Sa le traim din plin!

Ma uit la ceas. Patrocle este tot acolo. Parca pentru el, nu trece timpul. Pentru mine, a trecut. E vremea sa te iau de la scoala si sa petrecem dupa-amiaza si seara impreuna. O sa te tin strans in brate si o sa iti spun din toata inima: „Mihai, la multi ani. Te iubesc pana la stele si inapoi. Si, inca ceva puiule: multumesc!”