Mama, stiu ca de multe ori nu ma port asa cum ai vrea tu.
Uneori tip, iti vorbesc urat sau plang fara niciun motiv aparent. Asta pentru ca nu ma simt bine si nu stiu alt mod de a ma descarca de aceste emotii pe care le simt. Sau sunt obosit.
Azi am o zi grea la gradinita. Un copil imi vorbeste urat. Ii spun educatoarei dar ea nu face nimic. Mi se pare ca il crede mai mult pe el. Apoi sa stii ca imi lipsesti atatea ore cat eu sunt la gradinita. Imi este dor de tine. De abia astept sa te vad sa iti spun ca azi am o zi mai grea. Sa pot sa plang. Stii, mama, la gradinita mi-e rusine sa plang. Aici mi-au zis ca daca esti cuminte nu plangi.
Trec orele. Nu am invatat inca ceasul, dar stiu ca atunci cand linia aia mai mica arata 5, tu esti aproape. Ma uit de multe ori pe zi la ceas in timp ce fac activitatile de la gradinita. Sunt multe, nu e usor. Si am asa o pofta sa ma joc si ce vreau eu, nu numai jocurile de aici. Un copil rade de mine ca nu stiu cifrele asa bine. Imi spune „bebelus”. Oare e ceva in neregula cu mine?
Vii sa ma iei. In masina izbucnesc in plans. Ma intrebi ce s-a intamplat, de ce plang. Nu mai stiu. Vreau doar sa ma tii in brate. Tu ma iei grabita ca trebuie sa ajungem la un curs pentru copii. Nu vreau mama! Vreau doar sa stau cu tine. Imi spui ca ma iubesti in timp ce conduci grabita. Si eu te iubesc. Ajungem la curs. Incep sa plang. Nu vreau! Vreau acasa. Imi spui ca te superi pe mine ca nu te ascult. Cu greu si fara placere ma duc. Se termina. Ne urcam in masina. In sfarsit suntem noi doi. Pe drum te suna insa o prietena si vorbesti cu ea.
Ajungem acasa. E cald si bine. Miroase a „noi”, a casa noastra, jucariile mele. Tu te duci repede sa pregatesti cina.
„Mama, te joci cu mine?” intreb timid.
„Puiul meu, trebuie sa termin cina. Dupa ce mancam”.
Pana aici. Lacrimile si emotiile ma napadesc, nu ma mai pot controla. Ma tavales pe jos. Vorbesc urat. Tip. Creierul meu de copil e inca in dezvoltare si acum nu mai gandeste rational. Imi spui sa ma opresc. Eu vreau doar sa stai cu mine. Ma intrebi de ce fac asa. Nu stiu, mama. Asa simt. Nu vreau sa fac asa. Dar nu ma pot abtine. Vreau doar sa ma tii in brate. Incepi sa ma ameninti. Daca mai vorbesc asa nu mai am voie sa ma joc nici dupa cina. Nu ma pot opri. Ma trimiti in camera mea. Ma lasi singur. Sa ma gandesc la ce am facut. Nu stiu cum s-a ajuns aici. Stiu doar ca mi-a fost dor de tine si am vrut doar sa ma tii in brate azi. Ca am avut o zi mai grea.
Sa fii mama nu e usor. Dar nici sa fii copil nu e mereu usor. Mai intai de orice, sa ne luam copiii in brate si sa ii spunem ca ii iubim. Sa stam cu ei, sa ne jucam si sa ii intelegem cand au o zi mai grea. Sa le fim alaturi.
Copilul nu isi va aminti ce i-am gatit, ce club a urmat, ci cum ne-am simtit impreuna. In fiecare clipa, sa ne punem in locul lui. Pentru noi un curs la care l-am inscris poate insemna o sansa in plus in viata. Pentru el, o activitate in plus si inca ceva care il tine departe de noi. Sa privim viata si prin ochii lui de copil frumos.
Oare, azi, care este mesajul copilului tau? Oare, azi, cum e ziua lui? Asteapta-l de la scoala sau gradinita cu multa iubire si cu bratele deschise.
Si cu timp, doar pentru el.
Photo Credit: Bruno Nascimento on Unsplash.com