Ehe, de cate ori nu luam drept certitudine faptul ca cei dragi noua stiu cat ii iubim? Poate de prea multe ori. Timpul trece, cam prea repede, si ajungem intr-un moment in care regretam ca nu le-am aratat mai des cat inseamna pentru noi.
Ma numar cu succes printre cei care fac asta. Ba ca nu am timp, ba ca oricum cei dragi stiu, ba ca alta data. Si cate si mai cate. Dar, cum totul are un inceput si vreau ca puiutii mei sa stie cat ii iubesc si, la randul lor, sa poata impartasi iubirea cu alte persoane, mi-am promis ca o sa le arat mai des.
Asa ca, profit de orice ocazie, sa le fac cate o mica surpriza. Anul acesta, cu ocazia Dragobetelor, le-am confectionat o inima cu numele lor si le-am lasat-o pe pat. Seara, cand s-au dus la culcare, au vazut surpriza. Mihai (7 ani) a facut ochii mari si puteai citi uimirea de pe fata lui. „Mami, ce e cu asta?” a intrebat el anticipand raspunsul si mustacind a bucurie. A zis „multumesc” si m-a luat in brate.
Maria (4 ani jumate) mi-a pus mai multe intrebari despre surpriza. Moment in care am putut sa le vorbesc despre iubire, surprize, despre gesturi marunte dar cu insemnatate mare. S-au asezat pe covor langa mine in pijamalele lor preferate si piciorusele desculte si se uitau fix la mine, semn sa „spun mai departe”. Ceea ce am si facut. Nu am des ocazia sa fie amandoi atat de atenti.
Dupa 15 minute concluzioneaza ei: vreau sa ii fac si eu o surpriza lui Radu (Maria), si eu prietenilor mei (Mihai) si lui tati (amandoi). „Hai sa ii pregatim lui tati o surpriza in weekend!” Ne apucam sa facem o lista cu toti cei care ne sunt dragi si carora vrem sa le pregatim o mica surpriza personalizata (ca, m-am gandit eu, e o buna ocazie sa ii invat si despre empatie).
Perfect, share the love! Ma simteam undeva mandra, ca un adevarat profesor trecut prin viata, ca i-am invatat ceva frumos cand iar imi dau ei lectia cea mai importanta: „Mami, dar tie ce surpriza iti faci? Nu ai zis tu ca trebuie sa ne iubim pe noi ca doar asa avem de unde sa dam si altora? Asa cum zicea doamna in avion de masca?”. In ultima calatorie cu avionul le-am dat exemplul ca, asa cum parintii trebuie sa isi puna primii masca de oxigen pentru ca apoi sa ii ajute si pe altii, asa si noi trebuie sa avem rezervorul plin de iubire ca sa putem da si altora. Si asta inseamna sa te iubesti, sa te incurajezi, sa iti vorbesti frumos. Si, de ce nu, sa iti faci surprize.
“Nu m-am gandit la asta”, le zic. “Stiti, uneori si parintii mai au de invatat. Astazi mi-ati reamintit un lucru important. Da, ma trec si pe mine pe lista!” Au zambit fericiti ca am tinut cont de parerea lor si ca am recunoscut ca nici noi adulti nu suntem perfecti (ce usurare pe copii sa stie asta).
Desi, pe moment, nu am realizat, gestul mic facut de mine pentru ei mi-a adus deja ceva inapoi: M-am pus pe lista mea de persoane dragi. Asa ca, azi, am fost sa imi cumpar ceva ce imi doream de mult – pasteluri pentru desenat si coli de hartie speciale. Pentru o pasiune mai veche.
Gesturile mici au ecou puternic: ajung departe si, in acelasi timp, se intorc la tine.
Citeste si: 15 surprize la indemana pe care le putem face copiilor nostri