9 octombrie 2017. Ziua mea. O petrec asa cum imi place cel mai mult – cu ai mei. Suntem in gradina. Au venit si bunicii. Mihai (6 ani) se joaca fotbal cu bunicul, iar Maria (3 ani) se da cu trotineta in timp ce chicoteste cu bunica. Stau pe balansoar si ii privesc. Cat de norocoasa sunt! „La multi ani” si „Multumesc, Viata” imi zic in suflet.
Se lasa seara, intram in casa, suflu in tort, imi pun o dorinta. Sa ne fie mereu asa, cu multa dragoste in casa.
Maria se duce la baita cu bunica, in timp ce Mihai ma roaga sa mai stam putin noi doi in gradina. Ii place mult sa aiba momente in care vorbim „ca doi oameni mari”. De data asta insa se intinde si isi pune capul in poala mea. Il mangai si ceva ma face sa incep sa ii cant. Incet, in soapta, ca pentru noi doi: „Puiul mami, puisor, mama te iubeste mult” si „Esti sufletelul meu si o sa te iubesc mereu”.
Dupa 5 minute, cu lacrimi in ochi, imi spune cu cel mai scump glas posibil „Mami, imi voi aminti ce mi-ai cantat acum mereu. Si cand voi fi batran de tot”.
Am inceput sa plang si eu si l-am imbratisat tare. Ii spun in fiecare zi ca il iubesc. De multe ori pe zi. Dar acum a fost ceva diferit. Am fost ACOLO doar cu inima, fara niciun gand sau vreo grija (sa nu uit sa dau sirop de tuse, sa le curat nasucul, sa verific ce programari au maine etc.). Parca pluteam si cantam ce imi spunea inima, in timp ce ii mangaiam capul blond cu cea mai mare iubire din Univers.
Cat conteaza sa fim cu ei. Doar cu ei! 100% acolo. Stiu ca avem griji, avem lucruri de facut, dar au fost doar 5 minute in care am fost doar noi doi si iubirea noastra. Si cat a contat! 5 minute pentru ceva ce puiul meu va tine minte o viata.
Photo by Megan Lewis on Unsplash.com