Aud des ca parentingul promovat in ziua de azi inseamna sa ii lasam pe copii sa faca ce vor, sa nu le zicem “nu”, sa le stergem din cale toate obstacolele. Fals. Parentingul bazat pe empatie si respect nu exclude limitele. Dimpotriva, le implica.
Acum 50 de ani, psihologul Diana Baumrind a observat ca tipurile de comportamente ale copiilor cu care interactiona erau in stransa corelatie cu un stil specific de parenting. Mai tarziu, impreuna cu o echipa de cercetatori, Baumrind a intervievat si analizat familiile si a identificat trei stiluri de parenting. In ziua de azi, expertii in dezvoltarea copilului au actualizat aceste versiuni, ajungand la 4 stiluri practicate frecvent de parinti cu influente diferite asupra copiilor.
sursa: verywellfamily.com
Cele 4 stiluri de parenting au la baza doi indicatori: nivelul de exigenta si nivelul de receptivitate – cat sprijin, disponibilitate, intelegere ofera parintii.
Faptul ca mediul in care cresc copiii nostri le influenteaza puternic personalitatea nu mai este o surpriza. Un studiu care a monitorizat 14.5 milioane de perechi de gemeni a demonstrat fara drept de apel ca mediul joaca un rol la fel de important precum genele mostenite. In acest context, stilul de parenting pe care un parinte il practica, constient sau nu, influenteaza puternic personalitatea copilului.
Sa vedem care sunt cele 4 stiluri principale despre care vorbesc majoritatea expertilor in dezvoltarea psihologica a copiilor si cum influenteaza ele personalitatea copiilor nostri:
1. AUTORITAR
“Pentru ca asa spun eu”
Cuvinte cheie: rigiditate, stictete, reguli, limite, supunere din partea copilului
Parintii autoritari
Acestia sunt parintii care au asteptari foarte ridicate de la copiii lor, dar care nu ofera suficient sprijin, empatie si intelegere. Ei sunt genul de parinti care dicteaza copiilor, fara sa le dea vreun motiv si fara sa le ceara parerea. Copilul trebuie sa faca intr-un anume fel, pentru ca asa zice parintele. El nu trebuie sa puna intrebari si nici sa “comenteze” sau sa isi spuna parerea. Copiii nu sunt incurajati sa isi exprime emotiile, fiind nevoiti sa si le inabuse. “Hai, gata, ce plangi atat” este o replica des auzita la parintii autoritari.
Impact asupra copiilor
Copii crescuti in acest stil pot avea performante ridicate la scoala si de cele mai multe ori sunt “copii model” fiindca se supun regulilor (cand este un parinte sau o autoritate de fata). Supunerea lor vine cu un cost mare: stima de sine scazuta (sunt iubit doar cand ma supun sau am rezultate bune), timiditate sau dimpotriva, agresivitate cand “autoritatea” nu este de fata, tendinta spre razvratire si vulnerabilitate la influenta grupului de prieteni, la adolescenta. Ei vor cauta validarea cu orice pret, pentru ca nu au primit-o neconditionat de la parintii lor. Ca adulti, acestia vor avea tendinta sa perpetueze stilul autoritar cu proprii copii, dar si la locul de munca, dorind sa se impuna cu orice pret, nefiind atenti la nevoile si sentimentele celorlalti. Nu vor avea o stima de sine ridicata si le va fi greu sa primeasca si sa daruiasca iubire neconditionata. Exista si o categorie de adulti crescuti de parinti autoritari, care vor cu orice pret sa nu repete aceleasi greseli cu copiii lor si se duc in cealalta extrema, devenind prea permisivi.
2. PERMISIV
“Cum vrei tu, numai sa nu te superi”
Cuvinte cheie: implicare, grija, iubire neconditionata, relatie de prietenie mai degraba decat de parinte-copil, fara limite, fara structura
Parintii permisivi
Parintii permisivi ofera mult sprijin copiilor, sunt foarte grijulii, implicati, iubitori si vor sa evite cu orice pret conflictele cu copiii lor. Din acest motiv, nu seteaza limite sau daca le seteaza nu le respecta atunci cand copilul le incalca. Mai mult, acestia incearca sa stearga din viata copiilor orice frustrare, dezamagire, obstacol si nu au asteptari ridicate de la ei, precum sa faca ordine dupa ce termina o activitate sau sa invete bine. Acesti parinti sunt cei care, daca copilul a spart mingea, fug imediat sa ii cumpere una noua la fel, numai sa nu planga copilul.
Relatia dintre ei si copiii lor este mai degraba una de prietenie decat una de parinte-copil. Pentru a-i determina sa asculte, parintele recurge des la recompense sau “mite”.
Impact asupra copiilor
Cei mai multi dintre acesti copii vor deveni egoisi – “totul mi se cuvine”, vor avea probleme sa urmeze reguli la scoala sau in diverse contexte sociale, le va fi greu sa se automotiveze (in lipsa unei motivatii extrinseci cu care sunt obisnuti). De asemenea, pentru ca nu au suportat consecintele naturale ale actiunilor intreprinse de ei, nu vor stii cum sa gestioneze un esec si isi vor reveni mai greu de pe urma unei dezamagiri sau pierderi.
Desi parintii le ofera iubire neconditionata, si acesti copii pot avea imagine de sine scazuta pentru ca nu vor stii cum sa isi puna limite in viata la comportamente nedorite (ex. mancat nesanatos, fumat) si se vor crede niste persoane slabe, fara vointa.
3. NEGLIJENT sau NEIMPLICAT
“ Nu am timp, sunt ocupat”
Cuvinte cheie: neimplicat, fara limite, fara empatie, parinte indisponibil fizic si sufleteste
Parintii neimplicati
Exista si parinti care, din diverse motive, nu le pot oferi copiilor dragostea, grija sau atentia necesare. Sunt parinti care au probleme de diverse natura (precum probleme de sanatate, dependente, probleme familiale grave, probleme financiare) sau pur si simplu prioritizeaza altceva in defavoarea timpului acordat copilului (spre exemplu reusita in cariera si timpul prelungit petrecut la locul de munca). Parintii din ultima categorie sunt cei care au convingerea ca ai lor copii pot creste foarte bine si singuri, ba chiar vor deveni mai independenti. Sunt acei copii pe care nimeni nu ii intreaba unde se duc, cand se intorc, ce fac la scoala, cum se simt, ce probleme sau realizari au. De multe ori, acesti parinti nu stiu care este cartea preferata a copilului sau activitatile care ii fac cea mai mare placere. Nu ii cunosc pasiunile si nici fricile. Acesti parinti uneori nu ii satisfac nevoile de baza copilului, precum cele de siguranta, de conectare. Fie ca nu pot, fie ca aleg sa nu o faca.
Influenta asupra copiilor
Acesta este stilul cu impactul cel mai nociv asupra copiilor. Acestia pot crede ca nu merita sa fie iubiti, nu merita sa li se acorde timp si atentie, altceva fiind mereu mai important. Copiii vor avea o stima de sine foarte scazut si lipsa de incredere. De asemenea, ei vor avea rezultate mai slabe la scoala si isi vor face prieteni mai greu.
In adolescenta, acesti copii tind sa aiba diverse probleme, sa fie mai dispusi spre depresie si dependente si sa intampine o deosebita dificultate in a-si forma relatii.
4. AUTORITATIV
“Sunt aici pentru tine”
Cuvinte cheie: implicat, empatie, intelegere, respect, comunicare, limite
Parintii autoritativi
Parintii autoritativi le ofera copiilor multa iubire si sprijin, dar au si asteptari ridicate, adaptate varstei copiilor. Sunt parinti implicati, care isi trateaza copiii cu respect si intelegere. Plini de empatie, ei vorbesc deschis despre emotii cu copiii lor. In acelasi timp, acesti parinti pun limite comportamentului neadecvat si le reamintesc copiilor regulile cu multa caldura si empatie. Acestia nu practica disciplina prin pedepse sau recompense. Sunt parinti care petrec timp cu copiii, se conectaza si se joaca cu ei. In virtutea bunei relatii pe care o au cu parintii lor, copiii asculta de cele mai multe ori de ei. Acesti copii au rezervoarele pline de iubire si atentie si atunci este mai putin probabil sa faca o criza. Cu toate acestea, si acesti copii au uneori tantrumuri si incalca regulile cand sunt obositi, flamanzi sau au un bagaj emotional plin de peste zi. In aceste momente parintii isi gestioneaza propriile emotii si raspund cu calm, empatie, reamintind regula familiei. Spre exemplu: „Te inteleg ca esti suparat ca fratele tau ti-a stricat camionul, dar nu te pot lasa sa il lovesti. Lovitul doare. Vino la mine in brate sa imi spui ce este in inimioara ta acum. Cand o sa te simti mai bine, mergem sa ii spui si fratelui tau”.
De asemenea, spre deosebire de parintii permisivi, parintii autoritativi nu rezolva totul in locul copiilor. Ei le sunt alaturi pentru a-i indruma sa gaseasca singuri solutii.
Termenul autoritativ este foarte asemanator cu autoritar si poate crea confuzii. De aceea, in locul sau se utilizeaza des parenting cu empatie, parenting pozitiv, parenting prin empatie si limite, parenting cu blandete.
Influenta asupra copiilor
Studiile au aratat ca acesta este cel mai eficient stil de parenting. Copiii crescuti cu empatie, respect, blandete, dar si cu limite si asteptari ridicate sunt independenti, sociabili, empatici la randul lor. Datorita abilitatilor dobandite de comunicare si cooperare, acesti copii lucreaza bine in echipa, stiu sa asculte parerea altora, vin cu idei noi si au curajul sa isi sustina un punct de vedere. Acestia au mari sanse sa devina adulti responsabili, integrati social, care au succes si se simt bine in pielea lor.
Concluzii
Constient sau nu, fiecare parinte practica preponderent unul din cele patru stiluri de parenting. Spun constient sau nu pentru ca unii parinti sunt adeptii parentingului instinctiv, dar si acela este preponderant autoritar, permisiv, neimplicat sau autoritativ. Avantajul cand devii constient de stilul practicat este ca te poti autocunoaste, poti sa vindeci rani emotionale din trecut si nu sa le transmiti inconstient mai departe copiilor. Nu suntem constienti de aceste rani, dar ele ne controleaza felul in care ne educam copii. Cand ne vindem, suntem calmi si putem lua cele mai bune decizii de cum vrem sa ne comportam in rolul de parinte. Si nu numai.
Unii poate vor spune: „eu nu am fost crescut asa, si am ajuns bine”. Cu toate acestea, iubirea neconditionata, limitele comunicate cu empatie, respectul si bunatatea (fata de copii, de noi insine, de alti membrii ai familiei, de vecini, de prieteni, de colegi, de animale, de natura) nu au cum sa faca rau. Doar bine.
Cred cu tarie in puterea iubirii neconditionate, a respectului, a limitelor si a stilului de parenting care le include. In acelasi timp, nu cred ca exista un parinte/om perfect. Dar un parinte constient da. Un parinte care in fiecare zi incearca sa fie mai bun. Pentru el insusi si pentru familia lui. Cred in puterea unui om care este constient de sine, responsabil, care isi asuma bune si rele, si care vrea sa creasca in fiecare zi. Caci nu „crestem” doar cat suntem copii, ci toata viata.